Geneza 24:1-30:11

Nouă Traducere În Limba Română

Căsătoria lui Isaac cu Rebeca

24 Avraam era acum bătrân, înaintat în vârstă, iar Domnul îl binecuvântase în toate lucrurile. ² El i-a zis celui mai bătrân dintre sclavii din gospodăria sa, cel care îngrijea de tot ceea ce avea el:

– Pune-ţi mâna sub coapsa mea ³ şi jură-mi pe Domnul, Dumnezeul cerului şi al pământului, că nu vei lua o soţie pentru fiul meu dintre fiicele canaaniţilor, în mijlocul cărora locuiesc, ⁴ ci că te vei duce în ţara mea, la rudele mele, şi de acolo vei lua o soţie pentru fiul meu Isaac.

⁵ – Poate femeia nu va vrea să vină cu mine în această ţară, a răspuns sclavul; trebuie atunci să-l duc pe fiul tău în ţara din care ai venit?

⁶ – Să nu cumva să-l duci pe fiul meu acolo, i-a spus Avraam. ⁷ Domnul, Dumnezeul cerului, Cel Care m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, Care mi-a vorbit şi mi-a jurat spunând: „Seminţei^[a] tale îi voi da această ţară!“, îl va trimite pe Îngerul Său înaintea ta, iar tu vei lua de acolo o soţie pentru fiul meu. ⁸ Dar dacă femeia nu va dori să te urmeze, vei fi dezlegat de acest jurământ al meu; numai să nu-l duci pe fiul meu acolo. ⁹ Sclavul şi-a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, şi i-a jurat în legătură cu acest lucru.

¹⁰ El a luat zece dintre cămilele stăpânului său şi tot felul de daruri alese şi a plecat fără întârziere spre Aram-Naharayim^[b], spre cetatea lui Nahor. ¹¹ A lăsat cămilele să se aşeze în afara cetăţii, lângă izvorul de apă – era spre seară, la ceasul când femeile veneau să scoată apă – ¹² apoi s-a rugat: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Te rog, împlineşte-mi astăzi dorinţa şi arată-Ţi îndurarea faţă de stăpânul meu, Avraam. ¹³ Acum stau lângă acest izvor de apă, iar fiicele oamenilor din cetate vor veni să scoată apă. ¹⁴ Fie ca fata căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi vasul tău ca să beau» şi care îmi va răspunde: «Bea! şi-ţi voi adăpa şi cămilele», aceea să fie fata pe care ai ales-o pentru slujitorul Tău Isaac. Prin aceasta voi cunoaşte că Ţi-ai arătat îndurarea faţă de stăpânul meu.“

¹⁵ Înainte ca el să-şi fi terminat rugăciunea, a ieşit cu vasul pe umăr Rebeca; ea era fiica lui Betuel, fiul Milcăi, soţia lui Nahor, fratele lui Avraam. ¹⁶ Fata era foarte frumoasă; era fecioară şi nici un bărbat n-o cunoscuse. Ea a coborât la izvor, şi-a umplut vasul şi apoi s-a întors. ¹⁷ Sclavul a alergat să o întâlnească şi i-a zis:

– Te rog, dă-mi puţină apă din vasul tău.

¹⁸ – Bea, domnul meu, a răspuns ea.

Şi a coborât repede vasul pe mână şi i-a dat să bea.

¹⁹ După ce i-a dat de băut, ea a spus:

– Voi scoate apă şi pentru cămilele tale, până vor termina de băut.

²⁰ A golit repede vasul în adăpătoare, a alergat din nou la izvor ca să scoată apă şi a scos apă pentru toate cămilele lui. ²¹ Bărbatul o privea fără să spună nimic, pentru ca să cunoască dacă Domnul i-a făcut reuşită călătoria sau nu. ²² După ce cămilele au terminat de băut, bărbatul i-a dat fetei un inel^[c] de aur, cântărind o jumătate de şechel^[d] şi două brăţări de aur, cântărind zece şecheli^[e]. ²³ Apoi a întrebat-o:

– A cui fiică eşti? Spune-mi, te rog, este loc în locuinţa tatălui tău pentru noi, ca să înnoptăm acolo?

²⁴ – Sunt fiica lui Betuel, fiul Milcăi, pe care aceasta i l-a născut lui Nahor, a răspuns ea. ²⁵ Avem paie şi hrană din belşug, precum şi loc de înnoptat, a continuat ea.

²⁶ Atunci bărbatul s-a plecat, s-a închinat Domnului ²⁷ şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care nu Şi-a îndepărtat îndurarea şi credincioşia de la stăpânul meu. În ceea ce mă priveşte, Domnul m-a condus pe cale, până la locuinţa rudelor stăpânului meu.“

²⁸ Fata a alergat şi le-a spus celor din familia mamei ei aceste lucruri. ²⁹ Rebeca avea un frate pe care-l chema Laban; acesta a alergat la acel bărbat, la izvor. ³⁰ De îndată ce a văzut inelul şi brăţările în mâinile surorii sale şi a auzit-o spunând: „Aşa mi-a vorbit bărbatul acela“, el s-a dus la acel bărbat pe care l-a găsit stând cu cămilele lângă izvor. ³¹ I-a zis: „Vino, binecuvântatul Domnului! De ce stai afară când eu am pregătit locuinţa şi un loc pentru cămile?“

³² Bărbatul a intrat în casă, iar Laban a cerut să fie descărcate lucrurile de pe cămile şi să li se dea acestora paie şi nutreţ; apoi el i-a dat bărbatului apă, ca să-şi poată spăla picioarele, atât el, cât şi bărbaţii care erau cu el. ³³ I s-a pus de mâncare, ca să mănânce, dar el a spus:

– Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus.

– Spune! i-a zis Laban.

³⁴ – Eu sunt sclavul lui Avraam, a spus el. ³⁵ Domnul l-a binecuvântat mult pe stăpânul meu, iar el a ajuns un om bogat; i-a dat oi şi vite, aur şi argint, sclavi şi sclave, cămile şi măgari. ³⁶ Sara, soţia stăpânului meu, i-a născut acestuia un fiu la bătrâneţe, iar el i-a dat lui tot ceea ce are. ³⁷ Stăpânul meu m-a pus să jur, zicându-mi: „Să nu iei o soţie pentru fiul meu dintre fiicele canaaniţilor, în a căror ţară locuiesc, ³⁸ ci să te duci la familia tatălui meu, la clanul meu, şi de acolo să iei o soţie pentru fiul meu!“ ³⁹ Eu i-am spus stăpânului meu: „Poate femeia nu mă va urma.“ ⁴⁰ Dar el mi-a răspuns: „Domnul, înaintea Căruia am umblat, Îşi va trimite Îngerul cu tine şi-ţi va face reuşită călătoria, iar tu vei lua o soţie pentru fiul meu din clanul meu, din familia tatălui meu. ⁴¹ Dar dacă vei merge la clanul meu, iar ei nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu.“ ⁴² Când am venit astăzi la izvor, m-am rugat: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, de-mi vei fi prielnic în călătoria pe care am făcut-o, ⁴³ iată, stau lângă acest izvor de apă; fie ca fata care va ieşi să scoată apă, căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi să beau puţină apă din vasul tău» ⁴⁴ şi care îmi va răspunde: «Bea! şi voi scoate apă şi pentru cămilele tale», aceea să fie soţia pe care Domnul a ales-o pentru fiul stăpânului meu.“ ⁴⁵ Înainte ca eu să fi terminat rugăciunea în inima mea, Rebeca a ieşit cu vasul ei pe umăr, s-a coborât la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: „Te rog, dă-mi să beau!“ ⁴⁶ Ea a coborât repede vasul de pe umăr şi mi-a răspuns: „Bea! şi-ţi voi adăpa şi cămilele.“ Eu am băut, iar ea a adăpat şi cămilele. ⁴⁷ După aceea am întrebat-o: „A cui fiică eşti?“ Ea mi-a răspuns: „Sunt fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care Milca i l-a născut acestuia.“ Eu i-am pus inelul în nas şi brăţările pe mâini. ⁴⁸ Apoi m-am plecat, m-am închinat Domnului şi L-am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care m-a condus pe calea cea dreaptă, ca s-o iau pe nepoata fratelui stăpânului meu pentru fiul său. ⁴⁹ Astfel dar, dacă vreţi să arătaţi bunătate şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi, ca să mă pot îndrepta fie la dreapta, fie la stânga.

⁵⁰ Atunci Laban şi Betuel au răspuns:

– Acest lucru vine de la Domnul; nu-ţi putem spune nici rău, nici bine. ⁵¹ Iată, Rebeca este înaintea ta! Ia-o şi du-te! Ea să fie soţia fiului stăpânului tău, aşa cum a spus Domnul.

⁵² Când sclavul lui Avraam a auzit cuvintele lor, s-a prosternat înaintea Domnului. ⁵³ Apoi a scos bijuterii de argint şi de aur, precum şi îmbrăcăminte şi i le-a dat Rebecăi; de asemenea, el le-a dăruit lucruri preţioase şi fratelui, şi mamei ei. ⁵⁴ După aceea, el şi bărbaţii care erau cu el au mâncat, au băut şi au rămas acolo peste noapte. Când s-au trezit dimineaţa, el le-a spus celor de-ai casei:

– Lăsaţi-mă să mă întorc la stăpânul meu.

⁵⁵ Fratele şi mama fetei i-au răspuns:

– Fata să mai rămână cu noi măcar zece zile; după aceea va putea pleca.

⁵⁶ Dar el le-a zis:

– Nu mă opriţi acum, căci Domnul mi-a făcut reuşită călătoria; lăsaţi-mă să plec, ca să mă întorc la stăpânul meu.

⁵⁷ – Să chemăm fata şi să o întrebăm, au răspuns ei.

⁵⁸ Au chemat-o pe Rebeca şi au întrebat-o:

– Vrei să mergi cu acest bărbat?

– Da, a răspuns ea.

⁵⁹ Ei au lăsat-o pe sora lor Rebeca, precum şi pe doica ei să plece împreună cu sclavul lui Avraam şi cu oamenii săi. ⁶⁰ Ei au binecuvântat-o şi i-au zis:

⁶¹ Apoi Rebeca şi servitoarele ei s-au sculat, au încălecat pe cămile şi au plecat după acel bărbat. Astfel, sclavul a luat-o pe Rebeca şi a plecat.

⁶² Isaac se întorsese de la Beer Lahai-Roi^[g], pentru că locuia în Neghev^[h]. ⁶³ El a ieşit într-o seară pe câmp ca să mediteze^[i] şi, ridicându-şi privirea, a văzut venind nişte cămile. ⁶⁴ Rebeca şi-a ridicat şi ea privirea, iar când l-a văzut pe Isaac, s-a dat jos de pe cămilă ⁶⁵ şi l-a întrebat pe sclav:

– Cine este acel bărbat care vine pe câmp să ne întâlnească?

– Este stăpânul meu, a răspuns sclavul.

Ea şi-a luat vălul şi s-a acoperit. ⁶⁶ Sclavul i-a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. ⁶⁷ Apoi Isaac a dus-o pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara, şi s-a căsătorit cu ea; ea a devenit soţia lui, iar el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac după moartea mamei sale.

Ultimii ani ai vieţii lui Avraam

25 Avraam şi-a mai luat^[j] o soţie pe care o chema Chetura.

Toţi aceştia au fost fiii Cheturei. ⁵ Avraam i-a dat lui Isaac tot ceea ce avea; ⁶ el le-a oferit daruri fiilor ţiitoarelor^[k] sale şi, pe când era încă în viaţă, i-a trimis de lângă fiul său Isaac spre răsărit, în ţara de la răsărit.

⁷ Avraam a trăit o sută şaptezeci şi cinci de ani. ⁸ El şi-a dat ultima suflare, murind după o bătrâneţe fericită, înaintat în vârstă şi sătul de zile; astfel, el a fost adăugat la poporul său. ⁹ Fiii săi, Isaac şi Ismael, l-au îngropat în peştera Mahpela din ogorul lui Efron, fiul hititului Ţohar, ogor care se află la răsărit de Mamre ¹⁰ şi pe care Avraam îl cumpărase de la hitiţi. Acolo a fost îngropat Avraam împreună cu soţia lui, Sara. ¹¹ După moartea lui Avraam, Dumnezeu l-a binecuvântat pe Isaac, fiul acestuia. Isaac s-a aşezat lângă Beer Lahai-Roi^[l].

Urmaşii lui Ismael

¹² Aceasta este genealogia^[m] lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care egipteanca Agar, sclava Sarei, i l-a născut lui Avraam ¹³ şi acestea au fost numele fiilor lui Ismael în ordinea naşterii lor:

¹⁶ Aceştia au fost fiii lui Ismael şi acestea au fost numele celor doisprezece prinţi ai triburilor lor, după aşezările şi taberele lor. ¹⁷ Ismael a trăit o sută treizeci şi şapte de ani; el şi-a dat ultima suflare şi a murit, fiind adăugat la poporul său. ¹⁸ Ei au locuit în teritoriul dintre Havila şi Şur, care se află la răsărit de Egipt, cum mergi spre Asur^[n] şi au trăit separat de^[o] toate rudele lor.

Esau şi Iacov

¹⁹ Aceasta este genealogia^[p] lui Isaac, fiul lui Avraam: lui Avraam i s-a născut Isaac; ²⁰ acesta avea patruzeci de ani când s-a căsătorit cu Rebeca, fiica arameului Betuel din Padan-Aram^[q] şi sora arameului Laban. ²¹ Isaac s-a rugat Domnului pentru soţia sa, pentru că ea era stearpă. Domnul i-a ascultat rugăciunea, iar Rebeca, soţia lui, a rămas însărcinată. ²² Copiii se băteau în pântecele ei; de aceea ea a spus: „De ce mi se întâmplă acest lucru?“ Şi s-a dus să-L întrebe pe Domnul. ²³ Domnul i-a răspuns:

²⁴ Când i-a venit timpul să nască, Rebeca avea gemeni în pântece. ²⁵ Primul s-a născut roşu şi tot trupul lui era ca o manta de păr; de aceea i-au pus numele Esau^[r]. ²⁶ După aceea s-a născut fratele său, ţinându-se cu mâna de călcâiul lui Esau; de aceea i s-a pus numele Iacov^[s]. Isaac avea şaizeci de ani când Rebeca i-a născut pe cei doi fii.

²⁷ Când băieţii au crescut, Esau a ajuns un vânător priceput, un om al câmpului, dar Iacov era un om liniştit, care locuia în corturi. ²⁸ Isaac l-a îndrăgit pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui, dar Rebeca l-a îndrăgit pe Iacov.

²⁹ Odată, pe când Iacov făcea o ciorbă, Esau a venit de la câmp obosit. ³⁰ Esau i-a zis lui Iacov:

– Dă-mi să mănânc din ciorba aceea roşiatică, pentru că sunt obosit!

De aceea lui Esau i s-a mai spus şi Edom^[t]. ³¹ Iacov i-a răspuns:

– Vinde-mi mai întâi dreptul tău de întâi născut.

³² – Sunt pe moarte, a spus Esau, la ce-mi foloseşte dreptul de întâi născut?

³³ – Jură-mi mai întâi, i-a cerut Iacov.

Esau i-a jurat şi i-a vândut dreptul de întâi născut lui Iacov. ³⁴ Apoi Iacov i-a dat lui Esau nişte pâine şi nişte ciorbă de linte; acesta a mâncat şi a băut, apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel, Esau şi-a nesocotit dreptul de întâi născut.

Isaac la Gherar

26 În ţară a venit o foamete, alta decât foametea care fusese pe vremea lui Avraam, iar Isaac s-a dus în Gherar la

Abimelek, regele filistenilor. ² Domnul i S-a arătat lui Isaac şi i-a zis: „Nu coborî în Egipt, ci locuieşte în ţara despre care îţi voi spune. ³ Locuieşte în această ţară; Eu voi fi cu tine şi te voi binecuvânta, pentru că ţie şi seminţei^[u] tale vă voi da toate aceste ţinuturi; astfel, voi împlini jurământul pe care i l-am făcut tatălui tău, Avraam. ⁴ Îţi voi face urmaşii^[v] la fel de numeroşi precum stelele cerului şi le voi da toate aceste ţinuturi; prin sămânţa ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, ⁵ pentru că Avraam a ascultat glasul Meu şi a păzit principiile, poruncile, orânduirile şi legile Mele.“ ⁶ Astfel, Isaac a locuit în Gherar.

⁷ Atunci când oamenii din acel loc îl întrebau despre soţia lui, el le răspundea că este sora lui, deoarece se temea să le spună că este soţia lui, crezând că oamenii locului îl vor omorî din cauza Rebecăi, pentru că era frumoasă. ⁸ După ce a stat mai multă vreme acolo, s-a întâmplat că regele Abimelek s-a uitat pe fereastră şi l-a văzut pe Isaac dezmierdând-o pe soţia sa, Rebeca.

⁹ Abimelek l-a chemat pe Isaac şi i-a zis:

– Cu siguranţă, ea este soţia ta! Atunci de ce ai pretins că este sora ta?

– Pentru că mă temeam că voi muri din cauza ei, a răspuns Isaac.

¹⁰ – Ce ne-ai făcut? a continuat Abimelek. Unul dintre oamenii din popor s-ar fi putut culca cu soţia ta şi astfel ai fi adus vina asupra noastră.

¹¹ Prin urmare, Abimelek a poruncit întregului popor: „Oricine se va atinge de acest om sau de soţia lui va fi omorât.“

¹² Isaac a semănat în acea ţară şi, în acelaşi an, a recoltat însutit, pentru că Domnul l-a binecuvântat. ¹³ El s-a îmbogăţit, iar bogăţia a continuat să-i crească până când a ajuns foarte bogat. ¹⁴ Avea turme de oi, cirezi de vite şi mulţi sclavi; de aceea filistenii îl invidiau. ¹⁵ Ei au astupat, umplând cu pământ, toate fântânile pe care sclavii tatălui său, Avraam, le săpaseră pe când acesta era în viaţă.

¹⁶ Abimelek i-a zis lui Isaac: „Pleacă de la noi, deoarece ai ajuns mult mai puternic decât noi.“ ¹⁷ Atunci Isaac a plecat de acolo, şi-a aşezat tabăra în valea Gherar şi a locuit acolo. ¹⁸ El a săpat din nou fântânile care fuseseră săpate pe vremea tatălui său, Avraam, întrucât filistenii le-au astupat după moartea lui Avraam; el le-a dat acestora aceleaşi nume pe care tatăl său le dăduse înainte. ¹⁹ Sclavii lui Isaac au săpat în vale şi au descoperit acolo o fântână cu apă proaspătă, ²⁰ dar păstorii din Gherar s-au certat cu păstorii lui Isaac, zicând: „Apa este a noastră.“ Isaac i-a pus fântânii numele Esek^[w], pentru că ei s-au certat cu el. ²¹ Apoi au săpat o altă fântână, dar ei s-au certat şi pentru aceasta; de aceea i-a pus numele Sitna^[x]. ²² Isaac a plecat de acolo şi a săpat o altă fântână, pentru care nu s-au mai certat; de aceea i-a pus numele Rehobot^[y], zicând: „Acum Domnul ne-a făcut loc şi vom fi roditori în ţară.“ ²³ De acolo a plecat la Beer-Şeba, ²⁴ iar în noaptea aceea Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Avraam; nu te teme, pentru că Eu sunt cu tine; te voi binecuvânta şi-ţi voi înmulţi urmaşii datorită robului Meu Avraam.“ ²⁵ Isaac a zidit acolo un altar şi a chemat Numele Domnului; el şi-a întins cortul în acel loc, iar sclavii săi au săpat acolo o fântână.

²⁶ După aceea, Abimelek a venit la el din Gherar, împreună cu Ahuzat, sfetnicul său, şi cu Pihol, conducătorul oştirii sale. ²⁷ Isaac i-a întrebat:

– De ce aţi venit la mine, când voi m-aţi urât şi m-aţi izgonit de la voi?

²⁸ Ei i-au răspuns:

– Vedem clar că Domnul este cu tine şi ne-am gândit că trebuie să încheiem un jurământ între noi. Să încheiem acest legământ între noi: ²⁹ promite-ne că nu ne vei face nici un rău, aşa cum nici noi nu ne-am atins de tine şi ţi-am făcut numai bine, lăsându-te să pleci în pace. Acum tu eşti binecuvântat de Domnul.

³⁰ Isaac le-a dat un ospăţ, iar ei au mâncat şi au băut. ³¹ A doua zi, dimineaţa, s-au sculat devreme şi au încheiat împreună legământul; apoi Isaac i-a lăsat să plece, iar ei au plecat de la el în pace. ³² În aceeaşi zi, sclavii lui Isaac au venit şi l-au anunţat despre fântâna pe care o săpaseră, zicându-i că au dat de apă. ³³ El i-a pus numele Şeba^[z]. De aceea numele cetăţii este Beer-Şeba până în ziua de azi.

Binecuvântarea şi fuga lui Iacov în Padan-Aram

³⁴ La vârsta de patruzeci de ani, Esau s-a căsătorit cu Iudita, fiica hititului Beeri, şi cu Basmat, fiica hititului Elon, ³⁵ însă ele au fost o sursă de amărăciune pentru Isaac şi Rebeca.

Iacov obţine binecuvântarea prin înşelăciune

27 Când a îmbătrânit şi i-au slăbit ochii, astfel încât nu mai putea să vadă, Isaac l-a chemat pe Esau, fiul său cel mare, şi i-a zis:

– Fiule!

– Iată-mă! a răspuns el.

² – Eu sunt bătrân şi nu ştiu ziua morţii mele, i-a spus Isaac. ³ Deci ia-ţi armele – tolba cu săgeţi şi arcul – du-te la câmp şi adu-mi vânat. ⁴ Apoi pregăteşte-mi o mâncare gustoasă, aşa cum îmi place mie şi adu-mi-o să o mănânc, pentru ca să te pot binecuvânta înainte de a muri.

⁵ Rebeca a tras cu urechea la ceea ce Isaac i-a spus fiului său Esau. Apoi, după ce Esau a plecat la câmp ca să prindă vânat şi să-l aducă, ⁶ Rebeca i-a zis fiului său Iacov:

– L-am auzit pe tatăl tău cerându-i fratelui tău, Esau, ⁷ să-i aducă vânat şi să-i pregătească o mâncare gustoasă ca să o mănânce, pentru ca să îl binecuvânteze înaintea Domnului înainte de a muri. ⁸ De aceea, fiule, ascultă-mă şi fă ceea ce-ţi poruncesc! ⁹ Du-te la turmă şi alege-mi de acolo doi iezi, ca să-i fac tatălui tău o mâncare gustoasă, aşa cum îi place lui; ¹⁰ apoi tu o vei duce tatălui tău să o mănânce, pentru ca el să te binecuvânteze înainte să moară.

¹¹ Dar Iacov i-a răspuns mamei sale, Rebeca:

– Fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea netedă. ¹² Dacă tatăl meu mă va pipăi, mă va considera un înşelător şi voi atrage asupra mea blestemul în locul binecuvântării.

¹³ – Asupra mea să cadă blestemul tău, fiule, a spus mama sa. Ascultă-mă deci! Du-te şi adu-mi iezii!

¹⁴ El s-a dus, i-a luat şi i-a adus mamei sale, iar mama sa a pregătit o mâncare gustoasă, aşa cum îi plăcea tatălui său. ¹⁵ După aceea, a luat cele mai bune haine ale fiului său cel mare, Esau, pe care le avea acasă şi l-a îmbrăcat cu ele pe fiul său cel mic, Iacov; ¹⁶ ea a pus pieile iezilor pe mâinile lui şi pe partea netedă a gâtului său. ¹⁷ Apoi i-a dat fiului său Iacov mâncarea gustoasă şi pâinea pe care le pregătise, ¹⁸ iar el s-a dus la tatăl său şi i-a zis:

– Tată!

– Aici sunt! a răspuns el. Care eşti, fiule?

¹⁹ – Sunt Esau, întâiul tău născut, i-a răspuns Iacov. Am făcut aşa cum mi-ai spus; acum scoală-te, şezi şi mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvântezi.

²⁰ – Cum de l-ai găsit aşa de repede, fiule? l-a întrebat Isaac.

– Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos în cale, a răspuns el.

²¹ Atunci Isaac i-a zis lui Iacov:

– Apropie-te ca să te pot pipăi, fiule, pentru ca să-mi dau seama dacă tu eşti într-adevăr fiul meu Esau.

²² Iacov s-a apropiat de tatăl său, Isaac, care l-a pipăit şi şi-a zis: „Vocea este a lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau.“ ²³ Nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase la fel ca şi mâinile fratelui său, Esau; aşa că l-a binecuvântat. ²⁴ Isaac l-a întrebat încă o dată:

– Eşti tu într-adevăr fiul meu Esau?

– Da, sunt! a răspuns Iacov.

²⁵ Atunci Isaac a zis:

– Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca să te binecuvântez.

Iacov i-a adus mâncarea, iar Isaac a mâncat; i-a adus şi vin ca să bea. ²⁶ Apoi tatăl său, Isaac, i-a zis:

– Apropie-te şi sărută-mă, fiule.

²⁷ El s-a apropiat şi l-a sărutat; Isaac a simţit mirosul hainelor lui şi l-a binecuvântat zicând:

³⁰ Imediat după ce Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, iar acesta a plecat dinaintea tatălui său, Isaac, fratele său, Esau, s-a întors de la vânătoare. ³¹ A pregătit şi el o mâncare gustoasă şi i-a adus-o tatălui său, zicând:

– Tată, scoală-te şi mănâncă din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvântezi.

³² – Tu cine eşti? l-a întrebat tatăl său, Isaac.

– Sunt fiul tău cel întâi născut, Esau! a răspuns el.

³³ Atunci Isaac a început să tremure foarte tare şi a zis:

– Atunci cine a fost cel care a prins vânat şi mi l-a adus? Din a cui mâncare am mâncat eu înainte să vii tu şi pe cine am binecuvântat? Cu siguranţă, el va fi binecuvântat.

³⁴ Când a auzit cuvintele tatălui său, Esau a scos un strigăt puternic, plin de amărăciune, şi i-a spus tatălui său:

– Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!

³⁵ – Fratele tău a venit cu înşelăciune şi ţi-a luat binecuvântarea, i-a răspuns tatăl său.

³⁶ – Nu pe bună dreptate se numeşte el Iacov^[aa]? a zis Esau. M-a înşelat de două ori: mai întâi mi-a luat dreptul de întâi născut, iar acum mi-a luat şi binecuvântarea. N-ai păstrat nici o binecuvântare pentru mine? a adăugat el.

³⁷ Isaac i-a răspuns lui Esau:

– L-am rânduit drept stăpân peste tine, i le-am dat pe toate rudele sale ca slujitori şi l-am ajutat cu grâne şi vin. Ce mai pot face pentru tine, fiule?

³⁸ – Numai o binecuvântare ai, tată? i-a zis Esau tatălui său. Binecuvântează-mă şi pe mine!

Apoi şi-a ridicat glasul şi a plâns. ³⁹ Tatăl său, Isaac, i-a răspuns:

Fuga lui Iacov la Laban

⁴¹ Esau l-a urât pe Iacov din cauza binecuvântării pe care tatăl său i-a dat-o şi şi-a zis: „Zilele de jale pentru tatăl meu se apropie; apoi îl voi ucide pe fratele meu, Iacov.“ ⁴² Când a aflat de planurile lui Esau, fiul ei cel mare, Rebeca a trimis după Iacov, fiul ei cel mic, şi i-a zis: „Fratele tău, Esau, se împacă cu gândul că te va omorî. ⁴³ De aceea, fiule, ascultă-mă! Fugi de îndată la fratele meu, Laban, în Haran ⁴⁴ şi stai la el pentru o vreme, până va scădea ura fratelui tău, ⁴⁵ până se va potoli mânia lui faţă de tine şi va uita ce i-ai făcut. Apoi voi trimite după tine şi te voi aduce înapoi de acolo. De ce să vă pierd pe amândoi în aceeaşi zi?“

⁴⁶ După aceea, Rebeca i-a zis lui Isaac: „M-am scârbit de viaţă din cauza acestor hitite; dacă Iacov îşi va lua o soţie dintre fetele ţării, o hitită ca acestea, la ce-mi mai este bună viaţa?“

28 Isaac l-a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat şi i-a poruncit astfel: „Să nu-ţi iei o soţie dintre canaanite. ² Ci du-te de îndată în Padan-Aram, la familia lui Betuel, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o soţie dintre fiicele lui Laban, fratele mamei tale. ³ Dumnezeul cel Atotputernic^[ac] să te binecuvânteze, să te facă roditor şi să te înmulţească, pentru ca să ajungi o mulţime de popoare. ⁴ El să-ţi dea, ţie şi urmaşilor tăi^[ad], binecuvântarea dată lui Avraam, pentru ca astfel să iei în stăpânire ţara în care locuieşti acum, ţara pe care Dumnezeu i-a promis-o lui Avraam.“ ⁵ Astfel, Isaac l-a trimis pe Iacov şi acesta s-a dus în Padan-Aram, la Laban, fiul arameului Betuel şi fratele Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui Esau.

⁶ Esau a văzut că Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, l-a trimis în Padan-Aram ca să-şi ia o soţie de acolo şi că, atunci când l-a binecuvântat, i-a poruncit să nu-şi ia o soţie dintre canaanite, ⁷ precum şi că Iacov i-a ascultat pe tatăl său şi pe mama sa şi s-a dus în Padan-Aram. ⁸ Esau şi-a dat seama că tatălui său, Isaac, nu-i plăceau canaanitele. ⁹ El s-a dus la ismaeliţi şi a luat-o de soţie pe Mahalat, sora lui Nebaiot şi fiica lui Ismael, fiul lui Avraam, pe lângă soţiile pe care le avea.

Visul lui Iacov la Betel

¹⁰ Iacov a plecat din Beer-Şeba şi s-a dus la Haran. ¹¹ A ajuns într-un anumit loc şi, pentru că soarele asfinţise, a rămas acolo peste noapte. A luat o piatră, şi-a pus-o sub cap şi s-a culcat acolo. ¹² El a avut un vis în care a văzut o scară care se rezema cu un capăt pe pământ, iar cu celălalt atingea cerul; îngerii lui Dumnezeu urcau şi coborau pe ea, ¹³ iar Domnul stătea la capătul ei de sus. El i-a zis: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul strămoşului tău, Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac; teritoriul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale^[ae]. ¹⁴ Urmaşii tăi vor fi ca pulberea pământului şi te vei întinde spre apus şi spre răsărit, spre nord şi spre sud. Toate familiile pământului vor fi binecuvântate prin tine şi prin sămânţa ta. ¹⁵ Eu voi fi cu tine, te voi păzi oriunde vei merge şi te voi aduce înapoi în această ţară; nu te voi părăsi până nu voi împlini ceea ce ţi-am promis.“ ¹⁶ Când s-a trezit din somn, Iacov a zis: „Cu siguranţă Domnul este în acest loc, iar eu n-am ştiut!“ ¹⁷ I s-a făcut frică şi a spus: „Cât de înfricoşător este acest loc! Aceasta nu este altceva decât casa lui Dumnezeu; aceasta este poarta cerului.“ ¹⁸ Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra care fusese sub capul lui, a ridicat-o ca stâlp de aducere-aminte şi a turnat untdelemn pe vârful ei. ¹⁹ El a numit acel loc Betel^[af], deşi, înainte, numele cetăţii era Luz. ²⁰ Apoi Iacov a făcut un jurământ, zicând: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine, dacă mă va păzi în această călătorie pe care o fac şi îmi va da hrană să mănânc şi haine să mă îmbrac, ²¹ astfel încât mă voi întoarce în pace acasă la tatăl meu, şi dacă Domnul va fi Dumnezeul meu, ²² atunci^[ag] această piatră, pe care am aşezat-o ca stâlp de aducere-aminte, va fi «casa lui Dumnezeu»; şi din tot ceea ce îmi vei da, Îţi voi da a zecea parte.“

Iacov şi Rahela

29 Apoi Iacov şi-a continuat călătoria şi a ajuns în ţara popoarelor din răsărit. ² A văzut o fântână pe câmp şi trei turme de oi stând lângă ea, pentru că din acea fântână erau adăpate turmele; piatra de pe gura fântânii era mare. ³ Atunci când toate turmele erau adunate acolo, păstorii dădeau la o parte piatra de la gura fântânii şi adăpau oile; apoi puneau piatra înapoi, la locul ei, pe gura fântânii. ⁴ Iacov i-a întrebat pe păstori:

– Fraţilor, de unde sunteţi?

– Din Haran, au răspuns ei.

⁵ – Îl cunoaşteţi pe Laban, nepotul lui Nahor? i-a întrebat Iacov.

– Îl cunoaştem.

⁶ El i-a mai întrebat:

– Este sănătos?

– Este sănătos, au răspuns ei; uite, Rahela, fiica lui, vine cu oile.

⁷ Atunci Iacov a zis:

– Este încă devreme; nu este timpul să fie adunate turmele. Adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le din nou.

⁸ – Nu putem, au răspuns ei, până când nu se adună toate turmele ca astfel piatra să se dea la o parte de pe gura fântânii; abia după aceea adăpăm oile.

⁹ În timp ce vorbea cu ei, a sosit Rahela cu oile tatălui ei, pentru că ea le păstorea. ¹⁰ Când a văzut-o pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, şi oile lui Laban, Iacov s-a apropiat de fântână, a dat la o parte piatra de pe gura fântânii şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. ¹¹ El a sărutat-o pe Rahela şi a plâns în hohote. ¹² Iacov i-a spus Rahelei că el este rudă cu tatăl ei, deoarece este fiul Rebecăi; ea a alergat şi i-a spus tatălui ei despre aceasta.

¹³ Când a auzit veştile despre Iacov, fiul surorii sale, Laban a alergat să-l întâmpine. L-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi l-a dus în casa sa. Iacov i-a spus lui Laban toate aceste lucruri. ¹⁴ Apoi Laban i-a zis: „Cu siguranţă, tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea!“ Şi Iacov a locuit timp de o lună în casa lui Laban.

Căsătoria lui Iacov cu fiicele lui Laban

¹⁵ După aceea, Laban i-a zis lui Iacov:

– Să-mi slujeşti degeaba doar pentru că eşti rudă cu mine? Spune-mi: care să-ţi fie plata?

¹⁶ Laban avea două fete; pe cea mai mare o chema Lea, iar pe cea mai mică, Rahela. ¹⁷ Ochii Leei erau delicaţi^[ah], însă Rahela era întru totul atrăgătoare şi frumoasă. ¹⁸ Iacov o iubea pe Rahela, aşa că i-a răspuns lui Laban:

– Îţi voi sluji şapte ani pentru fiica ta cea mică, Rahela.

¹⁹ – Mai bine să ţi-o dau ţie, decât să i-o dau unui alt bărbat, a spus Laban; rămâi la mine.

²⁰ Astfel, Iacov i-a slujit lui Laban şapte ani pentru Rahela, dar aceşti ani i s-au părut ca şi cum ar fi fost doar câteva zile, datorită dragostei sale pentru ea. ²¹ La sfârşitul celor şapte ani, Iacov i-a zis lui Laban: „Dă-mi soţia, pentru că s-a împlinit vremea să intru la ea.“ ²² Laban i-a adunat pe toţi oamenii din acel loc şi le-a dat un ospăţ. ²³ Seara, a luat-o pe fiica sa Lea şi a adus-o la Iacov, iar el a intrat la ea. ²⁴ Laban i-a dat-o ca sclavă fiicei sale Lea, pe Zilpa. ²⁵ A doua zi, dimineaţa, Iacov a descoperit că era Lea. Atunci l-a întrebat pe Laban:

– Ce mi-ai făcut? Nu pentru Rahela ţi-am slujit? Atunci de ce m-ai înşelat?

²⁶ Laban i-a răspuns:

– Aici, la noi, nu se obişnuieşte să se dea în căsătorie fata mai mică înaintea celei mai mari. ²⁷ Împlineşte săptămâna nupţială cu aceasta; apoi ţi-o vom da şi pe cealaltă pentru încă şapte ani de slujire.

²⁸ Iacov a făcut astfel şi a împlinit săptămâna cu Lea; apoi Laban i-a dat-o de soţie pe fiica sa Rahela. ²⁹ Laban i-a dat-o ca sclavă fiicei sale Rahela, pe Bilha. ³⁰ Iacov a intrat la Rahela şi a iubit-o mai mult decât pe Lea. Apoi i-a slujit lui Laban încă şapte ani.

Copiii lui Iacov

³¹ Când Domnul a văzut că Lea nu era iubită, i-a deschis pântecele, pe când Rahela a rămas stearpă. ³² Lea a rămas însărcinată şi a născut un fiu căruia i-a pus numele Ruben^[ai], deoarece a zis: „Domnul a văzut suferinţa mea; acum, cu siguranţă, soţul meu mă va iubi.“ ³³ Ea a rămas din nou însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „Pentru că Domnul a auzit că nu sunt iubită, mi l-a dat şi pe acesta!“ De aceea i-a pus numele Simeon^[aj]. ³⁴ Ea a rămas din nou însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „De data aceasta soţul meu se va ataşa de mine, pentru că i-am născut trei fii.“ De aceea i-a pus numele Levi^[ak]. ³⁵ Ea a rămas din nou însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „De data aceasta Îl voi lăuda pe Domnul!“ De aceea i-a pus numele Iuda^[al]. Apoi a încetat să mai aibă copii.

30 Când Rahela a văzut că ea nu i-a născut nici un copil lui Iacov, a invidiat-o pe sora sa şi i-a zis lui Iacov:

– Dă-mi copii, altfel voi muri!

² Iacov s-a mâniat pe Rahela şi i-a răspuns:

– Sunt eu în locul lui Dumnezeu, Care te-a oprit să ai copii?

³ Apoi ea i-a zis:

– Aici este sclava mea, Bilha! Intră la ea, pentru ca ea să nască pe genunchii mei^[am] şi pentru ca să-mi pot zidi şi eu o familie prin ea.

⁴ Astfel, Rahela i-a dat-o de soţie^[an] lui Iacov pe sclava ei, Bilha; Iacov a intrat la ea^[ao], ⁵ iar ea a rămas însărcinată şi i-a născut lui Iacov un fiu. ⁶ Atunci Rahela a zis: „Dumnezeu mi-a făcut dreptate, mi-a auzit glasul şi mi-a dat un fiu!“ De aceea i-a pus numele Dan^[ap]. ⁷ Bilha, sclava Rahelei, a rămas din nou însărcinată şi i-a născut lui Iacov un al doilea fiu. ⁸ Atunci Rahela a zis: „Cu lupte mari m-am războit cu sora mea şi am biruit!“ De aceea i-a pus numele Neftali^[aq].

⁹ Când Lea a văzut că ea a încetat să mai aibă copii, a luat-o pe sclava ei, Zilpa, şi i-a dat-o de soţie lui Iacov. ¹⁰ Zilpa, sclava Leei, i-a născut un fiu lui Iacov. ¹¹ Lea a zis: „Ce noroc!“ şi i-a pus numele Gad^[ar].